Salutări tuturor! Astăzi, ne aplecăm cu interes asupra personalității marcante a Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei – o figură complexă și fascinantă, un adevărat reper în istoria Bisericii Ortodoxe Române și a culturii naționale. Încercând o abordare specifică unui student la teologie, vom analiza aspectele esențiale ale vieții și operei sale, punând accent pe implicațiile teologice și culturale ale activității sale.
Dimitrie Barilă, născut la Suceava în 1624, a demonstrat încă de tânăr o curiozitate intelectuală remarcabilă. Studiile sale la școlile din Moldova și, mai ales, la cea a Frăției Ortodoxe din Liov, l-au familiarizat cu limbile greacă, latină, slavonă, polonă și ucraineană. Acest bagaj lingvistic, privit din perspectivă teologică, nu a fost un simplu instrument intelectual, ci un dar providențial menit să-i faciliteze traducerea și interpretarea textelor sacre. Aici apare o primă implicație teologică importantă: accentul pus pe înțelegerea Scripturii în limba poporului, o idee care prefigurează, într-o anumită măsură, preocupările Reformei, dar cu o fundamentare teologică specific ortodoxă, bazată pe tradiția patristică și pe necesitatea accesului tuturor la cuvântul lui Dumnezeu.
Tunderea sa în monahism la Mănăstirea Probota, sub numele de Dosoftei, marchează o etapă crucială. Aici, viața ascetică, studiul teologic aprofundat și rugăciunea constantă l-au pregătit pentru misiunea sa ulterioară. Din punct de vedere teologic, alegerea monahismului semnifică o lepădare de lume și o dedicare totală lui Dumnezeu, o căutare a desăvârșirii spirituale prin ascultare, smerenie și nevoință.
Ca Mitropolit al Moldovei, din 1671, Dosoftei s-a confruntat cu o perioadă tulbure din punct de vedere politic și religios. A apărat cu fermitate Ortodoxia în fața prozelitismului calvin și catolic, demonstrând o solidă formație teologică și un spirit ecumenic luminat. Din perspectivă eclesiologică, activitatea sa subliniază rolul esențial al ierarhului ca păstrător al dreptei credințe și garant al unității Bisericii. Aici putem discuta despre importanța sinodalității și a comuniunii cu celelalte Biserici Ortodoxe, aspecte esențiale în teologia ortodoxă.
Opera sa literară și teologică este impresionantă. Traducerea „Psaltirii în versuri”, considerată o capodoperă a literaturii române vechi, precum și alte traduceri și scrieri teologice, au contribuit la formarea limbii române literare și la dezvoltarea culturii naționale. Din punct de vedere teologico-cultural, Dosoftei a realizat o sinteză remarcabilă între credință și cultură, valorificând tezaurul spiritual ortodox în contextul specific al culturii românești. Această sinteză este relevantă și astăzi, în contextul dialogului dintre credință și cultură în societatea contemporană.
Canonizarea sa în 2005 a fost o recunoaștere oficială a sfințeniei vieții și a importanței operei sale. Sfântul Ierarh Dosoftei rămâne un model de ierarh cult și erudit, un apărător al Ortodoxiei și un promotor al culturii românești. Prin mijlocirile sale, Dumnezeu să ne lumineze și pe noi!